Cuvintele din titlu nu îmi aparţin mie, ci lui Anatolie Juraveli, un băiat bun din Moldova care a scris vreme de câţiva ani pe tema legalizării canabisului. Recent acesta s-a decis să urmărească alte vise. Eu îi urez să viseze cât mai frumos.

3

Canabisul este…o plantă. Creşte din pământ şi are nevoie de apă şi de soare. I se mai spune cânepă, marijuana, ganja sau iarbă.

Unele surse îi atribuie acestei plante până la 50.000 de întrebuinţări, de la industria alimentară până la fabricarea hârtiei. Pe lângă acestea, iarba mai poate fi folosită şi în scopuri medicinale, recreaţionale sau spirituale.

Cea mai veche dovadă a utilizării canabisului pentru proprietăţile sale psihoactive datează din mileniul 3 îHr. Arheologii au găsit într-un vas de ceramică seminţe de canabis arse. Locul acestei descoperiri se află pe teritoriul unei ţări ce în prezent este cunoscută sub denumirea de România.

3

Până nu demult aveam convingerea că iarba trebuie să fie legalizată. Am realizat însă că nu suntem pregătiţi pentru o asemenea schimbare radicală. O legalizare după modelul olandez nu ar funcţiona în societatea noastră deoarece nu cred că suntem încă un popor suficient de matur pentru a-şi asuma o asemenea responsabilitate. Pledez în schimb pentru legalizarea şi reglementarea în scopuri medicinale legitime cât şi pentru promovarea potenţialului industrial. În ceea ce priveşte consumul recreaţional şi spiritual propun o variantă a decriminalizării şi a tolerării.

Proprietăţile medicinale sunt clar atestate de comunitatea ştiinţifică. Multe state civilizate au conştientizat acest lucru şi au creat un cadru legal în acest sens.

Până în 1989 România era principala ţară producătoare de cânepă industrială din Europa şi se afla pe locul 4 în plan mondial. În prezent există numai câteva zeci de hectare întrebuinţate în acest scop.

Decriminalizarea ar presupune în primul rând tratarea problemei consumului dintr-o perspectivă medicală şi nu din una criminală. Găsesc ca fiind absurd să fii pasibil de închisoare pentru câteva jointuri în timp ce a-ţi bea minţile este perfect acceptat de către sistem şi societate.

Tolerarea ar consta în permiterea adulţilor să îşi cultive singuri un număr de plante şi atâta vreme cât nu deranjează pe nimeni, să-şi consume iarba liniştiţi. La modul general vorbind, cred că ar trebui să reconsiderăm o parte din lucrurile pentru care să ne indignăm şi o parte din lucrurile pe care să le tolerăm. Cuvintele cheie ar fi respect şi iubire reciprocă.

3

Nu doresc să glorific canabisul. Trebuie să fim conştienţi că există riscuri.

Din proprie experienţă pot afirma că linia dintre uz şi abuz este una foarte subţire, mai ales prin prisma ceţii pe care o poate provoca consumul iresponsabil.

Deşi este adevărat că, spre deosebire de alcool şi tutun, nu există decese atribuite în mod direct consumului de canabis, efectele nocive există. Cele mai importante ar fi capcana dependenţei, pericolul declanşării unei boli psihice latente, dar mai ales posibilitatea alterării dezvoltării normale a creierului tinerilor. Interzicerea ierbii a generat o piaţă neagră ce prosperă, iar copiii se află la mâna dealerilor, de a căror conduită morală îmi permit să mă îndoiesc.

3

Această plantă există de mii de ani, cu mult de dinaintea noastră. Ilegală este de mai puţin de o sută. Suntem noi în măsură să îi spunem naturii că nu are voie să fie, sau ar fi mai înţelept să găsim cele mai bune căi de a folosi şi de a trăi în armonie cu ea?

3

Dragi făuritori de legi absurde, cred că a venit momentul să aflaţi că natura nu poate fi ilegală…

3