De mult timp am o frământare interioară pe care nu am articulat-o, şi cred că ar fi cazul.

Avem tehnologia şi resursele pentru a hrănii şi adăpostii nu doar întreaga planetă, ci două sisteme solare. Cu toate acestea, o treime din populaţia lumii trăieşte în sărăcie.

Ştiu că egalitatea materială este o utopie ce nu se poate realiza, şi probabil că este mai bine aşa. În schimb consider că omenirea ar trebui să se organizeze mai bine şi să facă în aşa fel încât fiecare dintre noi să aiba un trai decent. Prin asta înţeleg să ai ce mânca şi să ai unde dormi plus acces egal la educaţie şi informaţie. Când aceste condiţii vor fi îndeplinite, cei ce în momentul de faţă au mai mult decât au nevoie s-ar putea simţi şi ei mai puţin vinovaţi decât nu se simt acuma.

Sunt ipocrit, dar eu măcar recunosc asta. Şi eu sunt risipitor şi nici eu nu ajut cât aş putea. Dar fac eforturi pentru a mă schimba. Voi încheia cu un citat ce dacă ar fi cu adevărat înţeles de mai mulţi oameni lumea în care trăim ar fi un loc un pic mai bun.

“Fii tu schimbarea pe care o vrei în lume”