Aseară eram în metrou. S-a urcat şi s-a aşezat la câteva scaune de mine. L-am întrebat dacă ştie unde e un bar. Nu ştia, dar după o pauză scurtă mi-a zis:

“Eu sunt trăgător. De legale.”
“…de fumat sau prafuri?” (ştiam deja răspunsul)
“Prafuri”
“Frate, şi eu am luat aşa ceva, dar m-am oprit. Astea nu sunt droguri, sunt otrăvuri.”
“Păi ce, am zis eu că sunt droguri?”
“Ascultă-mă, astea sunt făcute în laborator prin asia şi nu ştii ce cancer îţi dau, nu ştii ce efecte pe termen lung au. Te rog eu, lasă-te”
Zâmbeşte sec: “Ştiu”
“Azi ai tras?”
“Da”
“Şi mâine ce-o să faci?”
“Mâine dorm…”

Metroul a ajuns în staţia unde trebuia să cobor. În timp ce mă uitam în ochii lui prin minte mi-a fulgerat un episod ce a avut loc acum doi ani şi ceva.

Am petrecut o noapte într-un spice shop. Cică „Amsterdam Shop” îi zicea. Eram eu, un prieten şi vânzătorul. Ambii băieţi buni de altfel, rătăcind ca şi mine prin lumea drogurilor. O cameră cu geam spre stradă, un calculator şi un birou în al cărui sertar încăpeau toate produsele comercializate, adică pliculeţele cu substanţe.

Undeva spre mijlocul nopţii apare un tip îmbrăcat prost: „îmi mai trebuie 5 lei să-mi iau un plic, fă-mi şi mie un joint te rog”. În timp ce i se rula jointul, ne-a făcut o confesiune: „băieţi, de şapte ani bag marfă (heroină). De juma` de an bag „pure” (praf legal), şi m-a distrus mai rău decât heroina. Vreau să mă las. Când mi-era rău (sevraj) am fumat iarbă din aia…mugure…ştiţi voi. Acuma nu mai am, aşa că îmi iau din astea legale.” Mi se rupea inima, mai ales că noi tocmai fumasem un joint cu iarbă, dar era scumpă şi nu aveam prea multă. Oricum, după ce am terminat iarba am trecut şi noi pe legale.

Canabisul este interzis astăzi, deşi numeroase studii ştiinţifice au constatat că efectele nocive sunt realitv mici, mai ales comparând cu alte droguri precum tutunul sau alcoolul, ca să nu mai zic de heroină sau etnobotanice.

Când au conceput prima lista de substanţe interzise, pe lângă cele ce se găseau prin produsele spice, imbecilii au adăugat şi o plantă, pe numele ei iboga. Această plantă are proprietatea fascinantă de a te ajuta să scapi de dependeţe. În prezent ea este folosită în clinici din diverse ţări, mai ales pentru tratarea dependenţei de opiacee. Nu numai că nu au rezolvat nimic prin lista lor, dar mai mult rău au făcut.

Soluţiile există, mai e nevoie şi de dorinţă.

Concluziile: legalele sunt otrăvuri, genocidul este legal iar politicienii sunt ignoranţi şi laşi.

Întrebarea: pentru ce au murit eroii în ’89, ca să avem spice shops sau democraţie adevărată?